Cladirea Primariei din Oslo este una dintre cele mai cunoscute obiective turistice din capitala, un tribut adus tuturor norvegienilor si istoriei Norvegiei. Aceasta se afla chiar pe cheiul apei, in apropiere de Aker Brygge. Este decorata atat in interior, cat si in exterior cu operele celor mai importanti artisti norvegieni, inspirate din istoria tarii sau din mitologia nordica.
Constructia sa a durat mai bine de 20 de ani, lucrarile fiind incetinite de izbucnirea Celui De-al Doilea Razboi Mondial, insa, intr-un final, ea a fost inaugurata in 1950. Toate materialele folosite la constructia Primariei sunt din Norvegia. Zidurile sale sunt decorate cu peste 1,5 milioane de caramizi rosii.
In fiecare zi, ora de ora, in intervalul 07:00 to 24:00, cele 49 de clopote ale carilonului aflat in turnul estic, bat in acordul unor piese celebre, de la melodii clasice la pop.
In timpul sezonului turistic, mai-august, se achita o taxa de intrare, insa in restul anului se poate vizita gratuit. Doar pentru vizitele ghidate se plateste o taxa extra.
Intrarea principala in Primarie este marginita de 16 panouri sculptate in lemn de catre Dagfin Werenskiold inspirate din mitologia nordica descrisa in poemele lui Edda.
In mitologia nordica, Vidar este considerat a fi zeul tacerii si al razbunarii. Dupa ce tatal sau, Odin, este mancat de lupul Fenris, el decide sa se razbune si il omoara cu mainile goale. Este reprezentat aici cu o mana tinandu-l de maxilarul superior, iar cu piciorul ii imobilizeaza maxilarul inferior, astfel ca lupul nu mai poate musca.
Odin calare pe Sleipner ( dreapta)
Odin, zeul suprem in mitologia nordica, este calare pe Sleipner cel cu opt picioare, considerat a fi cel mai rapid armasar din lume. Sulita lui Odin, Gugnir, nu rateaza niciodata tinta. La mana poarta inelul fermecat Draupnir care picura aur si care la fiecare noua nopti produce alte opt inele identice. Cei doi corbi ai lui Odin, Hugin (cunoasterea) si Munin (memoria) zboara in fiecare zi deasupra lumii si ii aduc stapanului cele mai importante vesti. In aceasta imagine, il ghideaza pe Odin noaptea prin padure.
Zeii Odin, Hone si Lodur se plimba pe tarmul marii. Deodata ei gasesc doi pomi care „nu aveau inca nici minte, nici suflet, nici sange, nici frumusete”. Odin le daruieste viata, Hone la da energie, iar Lodur le da sange si culoare. Astfel i-au nastere Ask si Embla, primii oameni de pe pamant.
Thor este considerat a fi cel mai important zeu, dupa Odin. El este zeul fulgerelor si luptelor (in special cele contra gigantilor). El se deplaseaza intr-un car tras de doi tapi Tanngnjost si Tanngrisne. Thor detine trei lucruri extrem de valoaroase: ciocanul magic numit Mjollnir care nu-si greseste niciodata tinta si care se intoarce singur in mainile sale dupa aruncare, o pereche de manusi de fier indipensabile la manuirea ciocanului si o centura fermecata care ii ofera putere atunci cand o poarta. Se spune ca atunci cand se plimba prin ceruri cu carul si loveste cu ciocanul apar tunetele si fulgerele.
Nornele toarna apa la radacina pomului Yggdrasil ( dreapta)
Nornele Urd (trecutul), Verdande( prezentul) si Skuld ( viitorul), sunt cele mai puternice zeite ale destinului, echivalentul ursitoarelor din folclorul romanesc. Cele trei frumoase norne traiau in misterioasa fantana a destinului – Urd, aflata chiar intre radacinile gigantului copac Yggdrasill (Arborele Lumii). Acesta este un fel de pod care uneste taramul zeilor cu omenirea si cu mortii din lumea de dedesubt. Nornele uda in fiecare zi radacinile acestui pom pentru a ramane vesnic verde.
Freyr este zeul ploii si al soarelui, al fecunditatii si al fertilitatii. El o zareste intr-o buna pe zi pe Gerd, din neamul gigantilor si se indragosteste pe loc de ea. Acesta ii cere slujitorului sau Skimir sa mearga pana in Jotunheimen si sa o peteasca pe Gerd. Skimir accepta sa faca asta cu o singura conditie: Freyr sa-i dea sabia magica care este atat de buna incat poate castiga singura o batalie. Gerd refuza intr-o prima faza toate cerereile in casatorie ale lui Freyr, insa cand Skimir o ameninta ca va folosi sabia pentru a acoperi pamantul cu gheata, giganta nu are incotro si accepta.
Intalnirea dintre Freyr si Gerd ( dreapta)
Intr-o zi, Freyr se aseaza pe Lidskjalv, tronul lui Odin din Valhall. De acolo, el are o priveliste asupra intregii lumi, astfel ca o vede pe femeia gigant Gerd in Jotunheimen. Freyr se indragosteste atat de tare incat nu mai poate manca, bea sau dormi. El il trimite pe slujitorul sau Skimir sa o ceara pe Gerd, iar intr-un final cei doi se italnesc in padurea Barre.
Nidhogg este un balaur/dragon care roade o radacina a copacului Yggdrasil. Arborele Yggdrasil are trei radacini: sub una se afla fantana lui Mimir (Memoria), sursa amintirii. In acest loc se reflecta tot ceea ce s-a intamplat, asa ca fantana lui. Mimir este plina de intelepciune. Se spune ca Odin si-ar fi sacrificat un ochi pentru a-l ingropa aici astfel incant sa aiba parte de multa intelepciune. O alta radacina duce catre fantana Urd, in timp ce a treia coboara in Nivlheim (taram al mortii), acolo traieste inspaimantatorul Nidhogg.
Moartea lui Baldur ( dreapta)
Baldur este zeul luminii, al bucuriei, al frumusetii si al inocentei. Datorita unei vraji facute de mama sa, el este protejat de toate fortele naturii, astfel incat nimic sa nu-l poata rani. Cu o singura exceptie, vascul, pe care Frigg, mama sa, l-a considerat neinsemnat. Ceilalti zei se amuzau aruncand in el cu diverse lucruri pentru ca stiau ca nu ii pot face rau. Acest lucru ii atrage invidia lui Loki, care ii va si cauza indirect moartea. Afland de slabiciunea sa, Loki il convinge pe Hod, fratele orb al lui Baldur sa traga cu o sageata din lemn de vasc. Sageata trasa il omoara pe Baldur.
Frigg
Walkiriile (cele care aleag eroii care mor pe campul de lupta), jumatate divinitate, jumatate om au ajuns fost initial lebede, dupa care s-au transformat in trei frumoase domnisoare: Alrund, Svankit si Alvit. Trei frati le gasesc pe o plaja si le aduc acasa pentru a se casatori cu ele. Fierarul Volund se casatoreste cu Alvit. Dar walkiriile nu au rezistat departe de campul de lupta decat sapte ani si au plecat pentru a cauta alti razboinici. Volund ramane acasa asteptand intoarcerea sotiei, in timp ce fratii pleaca sa le caute pe ale lor.
Exista 4 cerbi care pasc frunzele de pe ramurile uriasului arbore Yggdrasil: Dain, Dvalin, Dunoy si Duratro. Trei dintre ei sunt infatisati aici simbolizand pacea, prudenta si sfiala.
In varful arborelui Yggdrasil sta cocotat un vultur care priveste de acolo intreaga lume. Veverita Ratatosk alearga in sus si-n jos in arbore pentru transmite mesaje intre vultur si dragonul Nidhogg, cel care roade una dintre radacinile copacului, raspandind intrigi intre ei.
Cainele din mijlocul sculpturii este Garm, cel care pazeste intrarea in Helheim, tinutul mortii si are grija ca nimeni sa nu iasa de acolo si care este reprezentat in timp ce vesteste Ragnarok-ul, adica sfarsitul lumii. Mai sunt si trei cocosi: cocosul cu creasta aurie Gullinkambi care ii trezeste pe zei, cocosul brun-negricios care ii trezeste pe cei din lumea de dincolo si cocosul Fjalar care ii anunta pe giganti. Incepe astfel o lupta in timpul careia pamantul se cutremura, stelele se prabusesc, iar soarele se intuneca. Lupul Fenris il va ucide pe Odin, iar zeii Thor si Froy vor muri in razboi. Se spune ca dupa Ragnarok un nou pamant a rasarit, verde, frumos si imbelsugat.
Lacomul Rege Nidud il captureaza pe Volund in timp ce acesta dormea, il duce pe o insula pustie si il obliga sa ii faca zi si noapte arme si bijuterii. Regele a furat si un inel pretios de la Volund pe care i l-a dat fiicei sale Bodvil. Cum inelul s-a rupt acum in doua, Bodvil vine in secret la Volund pentru a-i face un altul. Fiii lui Nidud vin si ei la Volund pentru a le face sabii. Profitand de un moment de neatentie din partea lor, acesta le taie capul celor doi si face din craniile lor doua cupe din argint pe care le trimite regelui pentru a bea vin din ele. Din dinti face brose pentru printese, iar ochii ii foloseste in loc de piete pretioase pentru bijuteriile reginei. Pentru ca razbunarea sa fie completa, el o prinde si pe Bodvil, o violeaza si o lasa insarcinata. Apoi si-a faurit singur o pereche de aripi cu care a reusit sa evadeze.
Tot aici este fantana in forma de lebada inspirata de poezia lui Hans E. Kinck’s unde el descrie lebedele ca fiind „sufletul orasului Oslo”.
Radhushallen (Holul principal)
De cum ati intrat, ajungeti imediat in holul principal. Unii dintre voi s-ar putea sa recunoasca incaperea pentru ca aici are loc in fiecare an ceremonia de decernare a Premiilor Nobel pentru Pace. In fata veti vedea pictura „Munca, Arta, Sarbatoare” a lui Henrik Sorensen, care la momentul in care a fost finalizata in 1950 era cea mai mare pictura din lume. Aceasta spune povestea aparitiei Norvegiei moderne.
Pe peretele opus este fresca lui Alf Rolfsen care prezinta pilonii identitatii norvegiene: pescuit, silvicultura si industrie fiind inclusi aici si exploratorul Fridtjof Nansen( ca simbol al spiritului temerar)si dramaturgul Bjornstjerne ( ca simbol al evolutiei culturale). Pe zidul estic, tot Rolfsen a pictat lucrarea „Okkupasjonsfrisen” cu scene din Cel de-al Doilea Razboi Mondial, onorand astfel rezistenta poporului norvegian in fata ocupatiei naziste.
Munchrommet (Sala Munch)
Aici sunt sustinute conferintele de presa, mici receptii sau pranzuri de lucru. O data pe luna, sambata, in aceasta incapere se oficiaza si cununii civile. Numele camerei provine de la tabloul care domina incaperea care este semnat de cel mai mare pictor norvegian Edvard Munch(1863-1944). Pictura in ulei de pe perete se numeste „Viata” (1910) infatiseaza tineri si batrani stand impreuna in jurul Pomului Vietii. Acest tablou a ajuns in posesia municipalitatii din Oslo in 1940.
Festgalleriet ( Salonul de festivitati)
Acest salon este al doilea ca marime din Primarie. Marmura lustruita cu care este imbracat acest hol ii ofera o nota de eleganta specifica ceremoniilor. Fresca lui Axel Revold, „Fiske og jordbruk”(Pescuit si agricultura) este situata pe peretele estic al galeriei.
Pe peretele vestic este o alta imagine ce apartine aceluiasi Axel Revold numita „Skipsfart”(Expeditii). Carpetele de pe pereti sunt creatia lui Kare Jonsborg.
Bankettsalen ( Salonul de banchete)
Aceasta sala este dominata de portretele tuturor regilor Norvegiei. Pe peretele vestic este portretul actualului Rege Harald V, care a fost dezvelit chiar de el in 2001. Alaturi este portretul sotiei sale, Regina Sonja. Acesta a fost dezvelit in 2003. Ambele tablouri apartin lui Hakon Gullvag. Langa este si portretul tatalui actualului rege, Regele King Olav V in creatia lui Jan Thomas Njerve. In dreapta este si portretul Regelui Haakon VII, tatal lui Olav, primul rege al Norvegiei dupa despartirea de Suedia. El a fost ales ca Rege al Norvegiei prin vot parlamentar unanim in 1905. Peretii sunt ornati cu damasc de culoare rosie.
Camera Krohg-Galeria de est
Fiecare centrimetru din peretii acestei incaperi este acoperit cu desene ce ii apartin lui Per Krohg. El a reusit sa surprinda astfel viata populatiei de-a lungul tuturor anotimpurilor.
Bystyresalen( Sala de Consiliu)
Turul ghidat include si o vizita in Sala de Consiliu, acolo unde au loc sedintele alesilor locali, la care publicul poate avea acces. Aruncati o privire asupra tapiteriei albastre creata de Else Poulsson si tesuta de Else Halling. In mijlocul ei apare sfantul patron al orasului Oslo, Sfantul Hallvard stand pe tronul sau, avand deasupra cele 7 Virtuti. In partea de jos putem vedea cum se desfasoara viata orasului prin intermediul industriei, mestesugaritului, cercetarii si festivitatilor. Tot Else Poulsson este si cea care sta la baza tesaturii rosii din damasc care acopera peretii.
Camera Strorstein-Galeria de vest
Este folosita la intalnire informale ale consiliului municipal. Fresca lui Aage Storstein, „Drepturile omului” din Galeria de vest este o relatare a Constitutiei Norvegiei bazata pe idealurile Revolutiei Franceze. Pe peretele sudic, vedem o descriere a Revolutiei din 1789: o torta aprinsa impreuna cu „drepturile omului” este adusa in Norvegia si care se intinde si pe peretele nordic si estic. Celalalte desene sunt reprezentari ale istoriei orasului. Decoratiile au fost facute intre 1940-1949. Tot Aage Storstein este responsabil si pentru ornamentul tavanului. Mobilierul ii apartine lui Magnus Poulsson, iar podeaua este din marmura.
Sala Hardrade
Aceasta camera a fost numita astfel de la Regele Harald Hardrade (1015-1066) si are un aer medieval. Peretii sunt acoperiti cu tapiteriilr lui Axel Revold.
