Palácio Nacional da Ajuda este un fost palat regal in stil neocalsic ce dateaza din secolul al XIX-lea. Dupa cum ii spune si numele, el este situat in varful dealului Ajuda, la nord de Belem si are particularitatea de a fi singurul palat care poate fi vizitat in Lisabona care inca pastreaza aspectul si decoratiunile apartamentelor regale exact ca pe vremea cand erau folosite de regalitatea portugheza. Palatul cuprinde o importanta colectie de obiecte decorative din secolele al XVIII-lea si al XIX-lea precum mobilier, tapiserii, portelanuri si ceramica. In plus, in cadrul unei vizite acolo veti putea admira unele dintre cele mai spectaculoase colectii de picturi si sculpturi ale unor autori de renume precum El Greco, Géricault sau Moroni.
Constructia palatului a inceput in secolul al XVIII-lea din dorinta Regelui João al V-lea de a avea o locuinta de vara in Lisabona. Fiind construit din lemn, el a fost serios avariat in timpul seismului din 1755 si apoi mistuit de un incediu in 1795. A fost lasat in paragina pana in 1861, cand au fost reluate lucrarile de consolidare. In timpul domniei lui Luis I, palatul a devenit resedinta regala permanenta. Dupa moartea lui D. Luís I, in 1889, viata in palat s-a schimbat din nou, iar in 1910, cand s-a infiintat Republica, si-a inchis portile. Intre 1940 si 1968, a fost inchis vizitatorilor sau avea un acces restrictionat, insa, din fericire, astazi este deschis oricui doreste sa ii treaca pragul.
Pretul unui bilet de intrare este de 5 euro, insa daca aveti Lisboa Card puteti intra gratuit.
Iata ce puteti vedea in acest palat:
Sala do Reposteiro (Sala Usierului)
In aceasta antecamera era monitorizata intrarea si iesirea vizitatorilor, prin notarea numelui, duratei si scopului vizitei.
Sala Grande de Espera (Sala Mare de Asteptare)
Pana in 1862, aceasta camera a fost folosita ca si camera de audiente. Insa in timpul domniei lui D. Luis I si a D. Maria Pia, ea a servit drept Camera de Asteptare.
Salinha dos Cães (Sala Cainilor)
Este incaperea in care ministrii si consilierii de stat care veneau cu treburi oficiale, inainte sa fie chemati inaintea regelui. Numele sau provine de la sculptura Ravageot si Ravageode, perechea de caini din rasa Basset Hound ce i-au apartinut lui Napoleon al III-lea.
Sala do Despacho (Sala de Audiente)
Dupa cum ii spune si numele, aceasta era sala in care D.Luis I desfasura activitati oficiale. Audientele aveau loc in fiecare zi de joi. In fiecare an, de Craciun, D.Maria Pia organiza aici o petrecere pentru Printii D.Carlos, D.Afonso si invitatii lor.
Sala da Música (Sala Muzicii)
Aici aveau loc frecvent serate muzicale intre prieteni. D. Luís canta la flaut, pian si violoncel si avea o voce de bariton. Dintre toate, instrumentul lui preferat era violoncelul, pentru care compusese si invatase sa cante inca de la varsta de 8 ani. D. Maria Pia canta la pian.
Quarto de D. Luis I (Dormitorul lui Luis I)
Suita de camera de apartineau lui Luis I erau formate dintr-o antecamera, un birou, un dormitor, un dressing si o toaleta. Ele au fost folosite de rege pana in 1888. Insa adevarata comoara a acestei incaperi este tavanul pictat in culori vii, ramas aproape intact din acele vremuri.
Sala Azul (Camera Albastra)
Pana in 1863 palatul nu avea o camera de zi. Ea a fost redecorata de arhitectul curtii Posssidonio Narciso da Silva dupa gusturile reginei si corespundea cu exigentele decoratiunilor de interioare din a doua jumatate a secolului al XIX-lea. Numele salii vine de la culoarea tapiseriilor de pe pereti.
Gabinete de Carvalho (Cabinetul de Stejar)
Aceasta incapere facea parte din ansamblul de camera ce i-au apartinut lui Luis I si evoca anii sai in calitate de comandant de nava si barca sa favorite care poate fi vazuta nu doar in picturile care impodobesc paretii, ci si in sculpturile de stejar. De obicei, dupa masa, barbatii se adunau in aceasta incapere, unde fumau si vorbeau.
Sala de Mármore (Sala de Marmura)
In concordanta cu moda secolului al XIX-lea, era obligatoriu ca in interior sa existe o gradina de iarna. Posssidonio Narciso da Silva a decis sa acopere camera cu alabastru oferit de vice-regele Egiptului. Ocazional, aici aveau loc mese in familie si petrecere ale printilor. O masa era asezata in jurul fantanii.
Sala Rosa (Sala Roz)
Era antecamera la apartamentele private ale D. Maria Pia. Isi datoreaza numele de la nuanta de roz a portelanului Meissen. Bibelourile din colectia reginei, fabricate in Germania in secolul al XVIII-lea si al XIX-lea, erau foarte apreciate in epoca.
Sala Verde (Sala Verde)
La fel ca si regale, si regina tinea audiente joia. Desi era un spatiu privat, regina tinea aici intaniri oficiale si lucra la operele sale de caritate. Practic, acesta era biroul sau. Mai mult decat atat, aceasta camera avea o insemnatate speciala pentru D.Maria Pia pentru ca aici s-a nascut Printul Carlos, pe cand ea avea doar 15 ani.
Salinha Encarnada (Sala Rosie)
Aceasta antecamera a avut mai multe functii de-a lungul timpului: a fost camera de toaleta, apoi oratoriu, apoi o mica sala de lucru si de lectura. Pe damascul de pe pereti se poate citi deviza Casei de Savoia si cea a Casei de Bragança: “J’attends Mon Astre” si, respectiv, “Depois de Vós Nós”.
Quarto de cama da Rainha (Dormitorul Reginei)
In 1861, D, Luis I a dispus achizitionarea de mobilier de la Paris pentru camera reginei. Camera este decorata in stilul Napoleon al III-lea. Patul este asezat in mijlocul peretelui central urcat pe o platforma, iar deasupra are un baldachin. De atunci, camera a ramas aproape intacta.
Sala D. João VI
Aceasta este vechea sala de bal.
Sala do Trono (Sala Tronului)
Sala D. João IV
Aici gasim mai multe tablouri in care il putem vedea reprezentat pe regele D. João IV. De aici si numele incaperii.
Sala dos Jantares Grandes (Sala Meselor Mari)
Aici au avut loc majoritatea banchetelor Casei Regale si a unor ceremonii notabile din secolul al XIX-lea, cum ar fi Proclamarea lui D. Miguel (1828) sau nunta lui D. Carlos (1886). In prezent, serveste ca loc pentru dineurile oferite de Presedintele Portugaliei.
